Vacanțe cu autocarul Maramures Romania 2024
Maramureşul abundă în atracţii culturale, naturale şi artizanale. Maramureşul este fratele mai mare al Bucovinei, de care a fost separat după cel de-al Doilea Război Mondial. Zonă în care meşteşugurile şi obiceiurile ancestrale încă sunt conservate cu sfinţenie, Maramureş este locul în care te vei întoarce la origini. Depresiunea Maramureșului este situată în partea de nord a României, fiind delimitată la nord de către Ucraina prin râul Tisa şi creasta principală a Munţilor Maramureşului, la est de către judeţul Suceava, la sud de către judeţul Bistriţa Năsăud, la vest de către Depre...
Citeste mai multVacanțe cu autocarul Maramures Romania 2024
Clima:
Depresiunea Maramureșului împreună cu munții înconjurători, până la cumpăna de ape, are o suprafaţă de 3.381 km². În Depresiunea Maramureşului sunt 5 orașe: Sighetu Marmaţiei - municipiu, Borșa, Vişeu de Sus, Săliştea de Sus şi Dragomireşti, 31 comune cu 24 sate.
Maramureş plai cu flori. Şi nu doar cu flori. Un tărâm cu păduri fermecate, cu dealuri line străjuite de căpiţe ţuguiate şi locul în care berzele îşi fac cuib în fiecare primăvară. Este locul în care tradiţiile româneşti sunt cel mai bine conservate, iar localnicii încă mai merg la muncile câmpului în straie populare. Maramureşul abundă în atracţii culturale, naturale şi artizanale. Maramureşul este fratele mai mare al Bucovinei, de care a fost separat după cel de-al Doilea Război Mondial. Zonă în care meşteşugurile şi obiceiurile ancestrale încă sunt conservate cu sfinţenie, Maramureş este locul în care te vei întoarce la origini. Straiele maramureşene sunt inconfundabile, iar localnicii le poartă cu mândrie ori de câte ori au ocazia. Aşa că, să nu fi surprins dacă într-una din plimbările tale prin Maramureş vei vedea grupuri de tineri care îşi poartă cu mândrie fotele şi iţarii pe uliţele satului. Se spune că aici oamenii sunt mult mai liniştiţi şi fericiţi decât în restul ţării şi durata de viaţă depăşeşte 90 de ani. Dacă vei avea curiozitatea să descoperi care este secretul unei vieţi atât de lungi, află că totul are legătură cu modul de viaţă al acestor oameni frumoşi, care ştiu să se bucure de lucrurile mărunte, de frumuseţea naturii şi trăiesc în perfectă armonie cu mediul înconjurător.
Gastronomie: Bucătăria din Maramureş este un melanj de savuroase preparate strămoşeşti româneşti, săseşti şi ungureşti. Nicăieri nu vei mai găsi o diversitate atât de mare, de la zămuri (supe şi ciorbe), până la tocăniţe, papricaş, balmoș şi gomboţi (găluşte cu prune). Pentru maramureşeni, masa reprezintă un act cultural, cu valenţe sociale, desfăşurat după cutume străvechi. Musafirul trebuie să consume toate alimentele și băuturile cu care e servit, altfel se consideră că el vrea atâta rău gazdei, cât a lăsat în blid sau în pahar. Nucleul tradiţiei culinare îl reprezintă lăptăria pastorală mobilă, pe care păcurarii o instalează vara, în munţi, pe perioada păşunatului turmelor de oi. Maramureşenii preferă, la mâncarea de dimineaţă (micul dejun) o masă consistentă (coleşe cu brânză, lapte acru, slănină şi „mâncăruşa” – papară din ouă). Gustarea mică se ia pe la 9.00-10.00, iar gustarea mare pe la 12.00-14.00. Ujina e programată în jur de 18.00, iar seara - cina.
În subsidiar, ea reprezintă un necesar rit de integrare, fie că ne referim la ospeţele comunitare (mesele de pomană, la care participă tot satul, în frunte cu preotul), la mesele neamurilor (botez, nuntă, înmormântare), la masa întregii familii (de Paşti, de Crăciun), la masa cotidiană, ori la masa oferită unor musafiri. Maramureşeanul îşi pofteşte oaspetele străin în casă, cu gândul că „i-o fi foame după atâta drum”, dar şi pentru a facilita o interacţiune de ordin cultural. Astfel, el pune preţ pe cel mai eficient mod de a dialoga, indiferent că vorbesc sau nu aceeaşi limbă. Dialogul intercultural, derulat prin intermediul degustării din produsele culinare, se realizează la nivel non-verbal, cuvintele fiind de prisos. Fiecare gest şi impresie manifestată de către musafir e atent cântărită şi decodată, în funcţie de achiziţiile comportamentale ale individului şi tradiţia locală.
Pentru a-i arăta respectul, oaspetele e poziţionat la masă „la loc de cinste”, la fel cum se întâmplă în cazul bătrânilor sau al oamenilor „cu vază” (preotul sau dascălul). Stăpânul casei, în virtutea unei legi nescrise, are obligaţia să bea primul din băutură şi abia apoi oaspetele, prin aceasta dovedind că produsele oferite sunt curate şi demne de a fi degustate. În tradiţia veche, nimeni nu începea să mănânce până nu se făcea semnul crucii, cu faţa către răsărit sau până nu se rostea o rugăciune. O altă cutumă locală îi cere musafirului să consume toate alimentele și băuturile cu care e servit, altfel se consideră că el vrea atâta rău gazdei, cât a lăsat în blid sau în pahar.
În satele lăpușene, specialitatea casei a rămas 'tocana', adică mămăliga cu brânză de oi, clădită în pături succesive cu brânză și felii mici de slănină prăjită. Tocana, spun gospodarii, mai poate fi servită ca mic dejun sau după o dimineață de coasă, cu urdă, smântână sau caș de oaie feliat, în funcție de preferințe.
Tot la mic dejun, dar ca desert, e 'plăcinta creață' cu caș, cu brânză de burduf sau cu urdă, la care se mai poate adăuga mărar sau cozi de ceapă verde, îndeosebi primăvara, când ceapa e fragedă. Plăcinta e un foarte bun aliment și pentru zilele lungi a posturilor religioase de peste an, când se poate umple cu cartofi, varză sau dulceață, în funcție de preferințe.
De la micul dejun e aproape nelipsită în diminețile răcoroase 'ratâta', adică omleta cu slănină prăjită, lângă care se pune neapărat ceapă bătută în ștergar. Albă ori roșie, ceapa completează aroma unei omlete gustoase și hrănitoare, asigurând energia necesară celor care merg la munca ogorului... sau turistului care preferă să urce pe munte.
Nelipsitele sarmale sunt mereu prezente în meniu țăranilor, dar și a pensiunilor. Sarmalele pregătite cu carne de porc sau păsat, cunoscute sub numele de 'curechi', sunt unul dintre preparatele mereu prezente pe masa locuitorilor din zona Lăpușului.
La loc de cinste în majoritatea gospodăriilor din Maramureș, dar și-n satele din zona Lăpușului, indiferent de sezon rămâne fasolea frecată, asezonată cu ceapă, murături, gogoșari, varză murată sau alte acrituri. E servită indiferent de anotimp, asortată cu afumătură de porc, slăninuță și cârnați de casă.
Ciorbele, cunoscute sub numele de 'zamă', pregătite cu rântaș, smântână și carne de porc, afumătură sau cârnați fac mereu deliciul meselor de zi cu zi. Primăvara, gospodinele pregătesc pentru masa de prânz 'zama de șelate', cu un gust acrișor obținut prin adaosul de oțetului de mere, dar și 'îndulcită' cu smântână. În zilele mohorâte de toamnă sau în cele friguroase de iarnă se prepară 'ciorbă de afumătură cu moare de varză'.
În zilele de duminică, dar și în multele sărbători religioase, gospodinele pregătesc supa de pui cu 'tojmagi', adică tăiței de casă, papricaș sau 'îngroșală de pui'. Ca desert, aproape la orice masă din zilele de duminică sau de sărbători se servesc 'pancovele' sau gogoșile pudrate cu zahăr praf ori umplute cu dulceață, ce se topesc în gură.
Obiective turistice:
Muzeul Satului Maramureșean în Sighetul Marmației
Zona rurală a Maramureșului se mândrește cu peisaje idilice și o mulțime de tradiții păstrate cu sfințenie de localnici, dar dacă nu ai suficient timp să explorezi întreaga zonă, atunci trebuie să vizitezi Muzeul Satului Maramureșean din Sighetul Marmației. Aflat la 3 kilometri de centrul orașului, acest muzeu îți va oferi o scurtă prezentare a vieții rurale din zonă. Muzeul în sine este un sat cu specific zonal, biserica fiind cea mai veche construcție de aici. Lăcașul de cult ce datează din secolul al XVI-lea a fost adus din localitatea Oncești. Casele și gospodăriile din Muzeul Satului Maramureșean au fost grupate pe principalele subzone ale Maramureșului, astfel că turiștii pot face o incursiune fulger prin întreaga regiune, admirând arhitectura țărănească și, bineînțeles, superbele porți maramureșene.
Cheile Lăpușului
În apropiere de orașul Târgu Lăpuș se află Cheile Lăpușului, un defileu pitoresc cu o mulțime de cascade și peșteri de o frumusețe rară. Iubitorii de natură se pot pierde ore întregi prin această rezervație naturală, între localitățile Răzoare și Remetea Chioarului. De asemenea, în apropierea Cheilor Lăpușului se află și majoritatea bisericilor de lemn declarate monument istoric, pentru care Maramureșul este atât de faimos. Printre cele mai interesante se numără biserica de lemn Sf. Arhangheli Mihail și Gavril în satul Inău, ce datează din 1689, și biserica de lemn Sf. Arhangheli din localitatea Rogoz, ridicată în 1663, fiind pe lista de patrimoniu mondial a UNESCO.
Mănăstirea Bârsana
Aflată pe Valea Izei, Mănăstirea Bârsana este unul dintre cele mai frumoase lăcașuri de cult din România, dar și una dintre cele mai fascinante atracții turistice din Maramureș. Inițial biserica a fost ridicată la începutul secolului al XVIII-lea, iar în următorii o sută de ani lăcașul a fost mutat de două ori până a ajuns în satul Bârsana. Intrarea în Mănăstirea Bârsana se face sub un turn-clopotniță impozant, iar biserica de lemn a mănăstirii, cu o înălțime de 57 de metri era, până nu demult, cea mai înaltă biserică de lemn din lume.
Lacul Albastru
Una dintre cele mai frumoase zone naturale din România se află la poalele Munților Gutâi, la câțiva kilometri de Baia Sprie. Este vorba despre Lacul Albastru, singurul lac din lume care își schimbă culoarea în funcție de lumină. Lacul Albastru s-a format în urmă cu aproape o sută de ani prin prăbușirea unor galerii de mină, unde de-a lungul timpului s-a adunat apă de ploaie. Datorită conținutului ridicat de sulfat de fier, apa lacului are o culoare verde-albăstruie, care se schimbă în funcție de lumină și de precipitații.
Căutarea nu a întors nici un rezultat!
Vă rugăm schimbați data de plecare și încercați din nou!
Pentru asistentă ne puteți suna la numărul de telefon 0767.017.276.
Vă rugăm schimbați data de plecare și încercați din nou!
Pentru asistentă ne puteți suna la numărul de telefon 0767.017.276.