Antalya este un oraș în sudul Turciei, situat la poalele munților Taurus, pe litoralul Mării Mediterane. Are o populație (împreună cu suburbiile) de cca 700 mii de locuitori. Este centru administrativ al provinciei cu același nume și una din cele mai importante stațiuni de pe litoralul mediteranean (fiind supranumită și capitala „Rivierei turcești”).

Clima

Verile sunt calde si secetoase, iar iernile sunt foarte blande; pe durata iernii, in Muntii Taurus fiind amenajate partii de schi. In perioada martie-aprilie, in Antalya se poate schia dimineata, iar dupa-amiaza se poate inota in apele destul de calde ale mari.

Obiective turistice:

Sunt extrem de multe obiective turistice, toate fiind aşezate compact, în centrul vechi al Antalyei, astfel încât nu aveţi de mers nici prea mult pe jos şi nici nu trebuie să schimbaţi autobuze.

Saat Kulesi în limba turca sau Turnul cu ceas este situat în centrul orașului Antalya, este construit în stil baroc, este realizat din calcar dur și sculptat. Turnul are o înălţime de 14 m, la capătul lui este instalat un ceas.

Moscheea lui Tekeli Mehmet Pasa se afla în spatele turnului cu ceas, Moscheea Tekeli Mehmet Pașa a fost construită sub Imperiul Otoman, la sfârșitul secolului al XVIII-lea și a fost restaurată în 1940.

Complexul religios Yivli Minare, care se afla imediat după turnul cu ceas. Acest complex include numeroase ansambluri arhitecturale istorice. Acest complex include: Yivli Minare, Moscheea Yivli Minare, Medersa Giyaseddin, mormântul lui Mehmet Bey Zincirkiran, Mănăstirea Mevlevis, Medersa Karatay, Moscheea lui Murat Pasa, Moscheea Iskele, Moscheea Tekeli Mehmet Pasa.

Când ajungeţi în centrul Antalyei veţi descoperi Poarta lui Hadrian. Orașul vechi este parțial înconjurat de un zid. De-a lungul străzii Atatürk se poate vedea Poarta lui Hadrian. Am trecut de foarte multe ori pe lângă ea dar nu mi-am dat seama că este obiectiv turistic deşi este şi o plăcuţă în faţa porţii pe care sunt înscrise date istorice.

Turnul Hıdırlık sau Turnul Roşu îl veţi descoperi cu siguranţă dacă o să vă plimbaţi prin parcul Karaalioglu(Turcă: Karaalioglu Parkı). Este un alt monument care a supravieţuit din perioada romană în Kaleiçi. Potrivit istoricului Paribeni, acesta este mormântul unui general roman.

Portul vechi al Antalyei.

Recent s-a construit un lift (gratuit), imediat cum treceţi de Yivli Minare pe stânga, care facilitează accesul mult mai uşor din strada principală spre port, astfel că nu mai trebuie să urcaţi şi să coborâţi pe jos pe o căldură infernală. Desigur, dacă dorit să intraţi în bazar, această plimbare spre port trebuie să o faceţi pe jos.

Gastronomie

Gastronomia Turciei considerata secole de-a randul ca fiind o “pun¬te" intre Orient si Occident, vine in primul rand de la situarea sa geografica, intre doua lumi atat de diferite ca structura, psihologie sau religie. Bucataria turceasca a fost puternic influentata de perioada otomana, cand au fost combinate traditiile locale cu influente din Grecia si Orientul Mijlociu, ca si din Asia Centrala. Felurile de mancare de baza sunt relativ neschimbate din perioada otomana: orezul, produsele din grau, feluri culinare comune cu Grecia cum ar fi meze (aperitive) si baklavaua, pilafurile, sis si doner kebab, adana kebap, salatele cu iaurt, peste in ulei de masline, legume umplute si frunze de vita umplute (dolma). Carnea, in special sis kebabul, se pregateste marinata si fripta la foc deschis. Turcii, in majoritate musulmani, consuma numai carne halaal (animalele din care provine sunt sacificate dupa o modalitate traditionala). Tipul de carne favorit este mielul de lapte. Meze este o selectie de mancaruri servite drept aperitiv: masline, branza kashar sau branza alba, muraturi, tzatziki, köfte (chiftele de carne), pilaki din fasole, usturoi si ulei de masline, dolma (frunze de vita de vie, ardei verzi sau vinete umplute cu orez sau carne), börek (foi de aluat foarte subtiri umplute cu branza, carne sau legume), hummus (din susan, naut, usturoi, ulei de masline si suc de lamaie), peste si fructe de mare. Cele mai aromate branzeturi albe si iaurturi se fac din lapte de oaie. Orezul (pilav) si bulgurul (un amestec de grau macinat, fiert si apoi uscat) sunt servite frecvent langa mancaruri. Uleiul de masline este foarte mult folosit, mai ales pe teritoriile vestice a Turciei, unde se gasesc si cele mai multe plantatii. Boabele de masline (verzi, negre si roz) se servesc pe platourile reci. Painea se coace din faina de grau, orz şi porumb. Painea traditionala turceasca este pida (pita) si tandir ekmegi. Legumele cele mai folosite sunt vinetele, piperul verde, ceapa, lintea, fasolea, rosiile, usturoiul si castravetii. Printre fructe se numara: strugurii, pepenele galben si verde, ciresele, caisele, lamaile, smochinele, piersicile, precum si alunele, fisticul, nuca, migdalele si samanta de brad. Cele mai utilizate condimente sunt: patrunjelul, menta, chimionul, piperul, paprika, menta, cimbrul, boia etc. Cel mai cunoscut desert turcesc este baklavaua (foietaj cu miere si nuci tocate). Alte deserturi sunt budincile de orez si amidon (muhallebi, sutlac), halvaua (halvah), cataiful (kataifi), si revani (facut din amidon si gris). Se bea kaymak (smantana inchegata) pentru a contracara dulceata deserturilor turcesti. Ceaiul si cafeaua turceasca, cu sau fara zahar, se servesc de obicei dupa cina sau mai rar odata cu deserturile. Raki este bautura nationala si are un gust puternic de anason, iar in amestec cu apa are un aspect de lapte.