Când FIFA a acordat Qatarului dreptul de organizare a Cupei Mondiale din 2022, mulți au ridicat din sprânceană: Qatar? Pe bune? O țară micuță din Golful Persic, pe care, însă, cifrele legate de PIB-ul pe cap de locuitor (145.000 USD) o plasează pe locul întâi în lume. În lume! Se spune că între Qatar și învecinatele Emirate Arabe Unite, în special Dubai, există o concurență neoficială, la nivel turistic și nu numai. Dacă Dubaiul a luat-o cu viteza luminii pe calea dezvoltării turistice, cu atâtea clădiri și construcții de referință, care stau la rând să intre în tot felul de cărți ale recordurilor, Qatar se străduiește și, în bună măsură, reușește, să țină pasul.

La invitația prietenilor de la Qatar Airways am petrecut trei zile în această fascinantă țară arabă, explorând câteva dintre minunățiile unei lumi în care contrastele se împletesc cu elementele științifico-fantastice dar și cu cele ce țin de dogmele religiei islamice, mai greu de înțeles pentru europeni dar respectate de toată lumea în acest loc în care m-am simțit, poate, mai în siguranță ca oriunde. Cu un picior în prezent, cu unul în viitor, cu un bagaj de reguli și etichete comportamentale, cu aparatul foto mereu deschis și cu dorința (veșnic nesatisfăcută) de a bea o bere în arșița celor peste 30 de grade, iată ce să vezi și ce să faci în Qatar, această perlă a deșertului.

IMPACTUL CU ȚARA CONTRASTELOR: TRADIȚIE ȘI MODERNISM

Primii pași pe care-i faci ieșind din Aeroportul Internațional Hamad din capitala Doha (o bijuterie construită recent, inaugurat în 2014 și traversat de peste 50 de milioane de pasageri anual, fapt ce-l plasează pe locul 9 în lume, ca mărime) te poartă către îmbrățișarea viguroasă a căldurii. În noiembrie, aceasta nu te va sufoca. În Qatar începe ”iarna” iar aerul devine respirabil, atât ziua (când temperaturile se opresc undeva puțin peste 30 de grade) cât mai ales seara, atunci când e o plăcere să ieși și să petreci timp în aer liber, fugind de eternul aer condiționat care înlocuiește ozonul pădurilor inexistente aici. Am aflat că vara e aproape imposibil să stai pe stradă, prin urmare dacă intenționezi să vii în vacanță în Qatar, fă-o între octombrie și aprilie, cel mai bun interval de vizitat fără șocuri termice.

 

Vremea e bună, prin urmare, în acest început de noiembrie în care acasă iarna se pregătește să-și arate colții. Orice reîntoarcere la vară e binevenită iar Doha ne pune vara la picioare, asortând-o cu cea mai bună limonadă cu mentă pe care am băut-o vreodată. Din goana mașinii care se grăbește către Oryx Rotana, hotel de 5 stele, dichisit și binecuvântat de Allah cu toate cele trebuincioase dar și cu o atenție a detaliului legat de design cum numai prin zona Golfului găsești, realizezi că această țară e un imens șantier. Se construiește în Qatar cu relaxare, bucurie și curățenie. Sunt șantiere pe lângă care treci și nu-ți dai seama că acolo se ridică ceva, atât de ordonat e totul. Ești în deșert dar senzația aceea de București-în-care-respiri-praf, nu există.

Există însă, din start, senzația că această țară e una dintre cele mai bogate din lume. Qatar a cheltuit recent nu mai puțin de 30 de miliarde de dolari pe o infrastructură nouă. Proiecte diverse au fost finalizate sau sunt în plină desfășurare, precum Ashghal’s Expressway sau New Port. Ceva mai târziu, pe drumul către Al Shahaniya, locul în care se desfășoară cursele de cămile, am văzut cum se ridică o impresionantă linie de metrou, care străbate zone în care, practic, momentan nu se află nimic. Probabil e un ”must” pentru organizarea Mondialului de peste șase ani, fiindcă automat te întrebi cine, în afară de suporteri, se va deplasa cu el? Qatarezii adoră să-și folosească propriile mașini (iar lucrul acesta se simte în trafic, uneori: la urma-urmei, litrul de benzină costă 1-1,5 lei!) iar sistemul de transport în comun e utilizat doar de către păturile de jos ale populației. Benzina costă atât de puțin în Qatar încât e mai ieftin să umpli rezervorul unui Hummer decât să cumperi două beri într-un club (unicele locuri în care se vinde alcool).

Qatar are o populație de 2,2 milioane de locuitori însă doar 15% din aceștia sunt qatarezi get-beget, restul fiind naționalități conlocuitoare și expați. Nu cred că am avut plăcerea de a face cunoștință cu un qatarez adevărat. Sunt indieni (cei mai mulți), nepalezi, filipinezi, sri-lankezi, egipteni, pakistanezi și alte nații. Primul recensământ, din 1970, arăta faptul că țara avea, la acea vreme, puțin peste 100.000 locuitori. Sunt de trei ori mai mulți bărbați decât femei, iar lucrul acesta se observă imediat, cu atât mai mult cu cât pe femei e mai greu să le observi, atâta vreme cât nu numeri mantiile negre (abaya, la care se adaugă hijab-ul de rigoare, ce acoperă fața, lăsând doar ochii liberi) sub care se deplasează.

 

Doha e o capitală frumoasă și vom vorbi ceva mai încolo despre ce poți să vizitezi aici. Un oraș în care se vede cu ochiul liber cum autoritățile încearcă (și reușesc) să mențină o calitate a vieții la un standard înalt. În Doha e curat peste tot iar poliția își face simțită prezența în orice moment, de la trafic la ordinea publică. De altfel, Qatar e una dintre cele mai sigure țări din lume, nivelul infracțional fiind extrem de redus. Se spune că femeile pot merge fără probleme noaptea inclusiv prin zone care pot părea dubioase. Siguranța oferită e dublată însă de câteva reguli pe care, ca turist, ești obligat să le respecți.